În ultima perioadă, economia românească se confruntă cu o creștere semnificativă a ratei inflației, care a ajuns la aproape 8% în luna iulie, după ce în iunie se situa la 5,8%. Această accelerare bruscă este alimentată în principal de creșterile substanțiale ale prețurilor la energie și produse alimentare.
Potrivit analiștilor, ritmul de creștere lunar de peste 2,6% este unul dintre cele mai ridicate din ultimii ani. Prognozele indică faptul că inflația ar putea atinge chiar 9-10% până la sfârșitul anului, în funcție de evoluția factorilor economici și a măsurilor fiscale aplicate.
Printre cauzele acestei situații se numără expirarea schemei de plafonare a prețurilor la energie electrică, majorări ale cotelor de TVA și accize, precum și tensiunile geopolitice care afectează lanțurile globale de aprovizionare. Creșterea prețurilor la materii prime, în special la energie și cereale, se reflectă direct în costurile de producție și, ulterior, în prețurile finale pentru consumatori.
În contextul acestor evoluții, autoritățile monetare se confruntă cu presiuni sporite pentru ajustarea politicilor, iar menținerea stabilității economice devine o prioritate absolută. Factorii demografici, precum scăderea populației și îmbătrânirea acesteia, adaugă presiuni suplimentare asupra productivității și a modelului de consum.
De asemenea, fenomenele meteorologice extreme, cum ar fi seceta și inundațiile, afectează producția agricolă, ducând la creșteri suplimentare ale prețurilor alimentare. Aceste tendințe se combină cu provocări fiscale și cu necesitatea de a gestiona datoria publică, factori care, la rândul lor, pot amplifica presiunile inflaționiste.
Pe termen mediu și lung, diversificarea surselor de aprovizionare și adaptarea la noile realități tehnologice reprezintă direcții esențiale pentru atenuarea impactului inflației asupra economiei și a populației.
