În lume există aproximativ 7.000 de limbi vorbite, dar una dintre cele mai puțin accesibile rămâne limbajul economic. Deși acest domeniu a câștigat o importanță majoră în viața cotidiană, el continuă să fie înțeles doar de un număr restrâns de persoane.
Specialiștii avertizează că această barieră de comunicare poate avea consecințe grave. Cetățenii obișnuiți se confruntă cu dificultăți în a participa la discuții despre politicile economice, deși acestea le afectează direct traiul. Un sondaj recent a arătat că doar 12% dintre respondenți declară că înțeleg termenii folosiți de politicieni și mass-media atunci când vorbesc despre economie.
Problema nu este nouă. Mulți lideri și experți recunosc că jargonul economic îi exclude pe cei mai mulți. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a cerut în repetate rânduri ca mesajele să fie transmise într-un limbaj simplu, accesibil publicului larg. La fel, Jean Tirole, laureat al Premiului Nobel pentru economie, a recunoscut că comunicarea cu publicul este o provocare majoră pentru economiști.
Ironia este că, deși economia ne influențează pe toți, educația în acest domeniu rămâne inaccesibilă pentru majoritate. Studenții care absolvă facultățile de economie devin experți, dar rareori învață să explice conceptele într-un mod pe care oricine să-l poată înțelege. Mai grav, unele dintre cele mai presante probleme globale, cum ar fi schimbările climatice sau crizele financiare, sunt tratate superficial în programa de studiu.
Criza financiară din 2008 a demonstrat cât de periculoasă poate fi această lipsă de transparență. Mulți cetățeni nu au înțeles ce se întâmpla până când efectele nu i-au lovit direct. John Lanchester a remarcat într-un articul că există o prăpastie uriașă între cei care controlează sistemul financiar și restul populației – o discrepanță care a fost menținută, în parte, prin limbajul complicat folosit în domeniu.
Economia nu ar trebui să fie un subiect rezervat doar specialiștilor. Ea este, în esență, despre alegerile pe care le facem zi de zi – ca indivizi și ca societate. Prin urmare, este esențial ca mai mulți oameni să înțeleagă cum funcționează acest sistem. Doar astfel pot participa la discuții critice și pot cere responsabilitate de la cei care iau decizii în numele lor.
Dacă vrem o societate mai echitabilă, primul pas este să democratizăm cunoașterea economică. Altfel, riscăm să lăsăm viitorul în mâinile unui grup restrâns de experți – ale căror decizii ne afectează pe toți, indiferent dacă le înțelegem sau nu.
