Reglementările fiscale care stabilesc excepțiile de la plata impozitului suplimentar aferent activităților din domeniul energiei electrice și gazelor naturale (ICAS) nu sunt suficient de clare, potrivit expertilor. Lipsa unei definiții precise în Codul Fiscal față de legislația sectorială creează confuzie pentru contribuabili, mai ales în ceea ce privește tranzacțiile pe piața angro.
De exemplu, conform normelor ANRE, activitățile de trading de energie electrică și gaze naturale sunt incluse în licența de furnizare, indiferent dacă sunt desfășurate de operatori români sau străini. Prin urmare, veniturile generate din aceste tranzacții ar putea fi considerate în aceeași categorie cu cele din furnizare, ceea ce ar putea influența calculul impozitului suplimentar.
„Dacă nu se ia în considerare această situație, s-ar putea crea o discriminare între operatorii licențiați, în funcție de piața pe care activează – fie că vorbim de consumatori finali sau de tranzacții angro”, explică un reprezentant al mediului fiscal.
O altă problemă ridicată se referă la operatorii străini care activează pe piața energiei. Aceștia sunt deja obligați să depună o garanție de 1 milion de euro pentru Fondul de Tranziție Energetică, conform OUG 27/2022. Însă există întrebări legate de posibilitatea ca aceștia să fie nevoiți să constituie o garanție suplimentară de încă 1 milion de euro, conform prevederilor Codului Fiscal.
ICAS, introdus în 2024 prin Legea 296/2023, a fost inițial aplicabil doar firmelor din sectorul petrolier și gazier cu o cifră de afaceri peste 50 de milioane de euro. Din 2025, plafonul a fost eliminat, iar impozitul s-a extins atât pentru companiile românești, cât și pentru cele străine.
Pentru clarificări, reprezentanții domeniului fiscal au solicitat oficial Ministerului Finanțelor să precizeze interpretarea legală în aceste aspecte.
