Limuzina blindată Mercedes-Maybach S600 a lui Kim Jong Un, care a fost observată pentru prima dată în februarie 2019, a fost adusă în Coreea de Nord printr-un traseu complex, ocolind restricțiile impuse de comunitatea internațională. Investigatori au descoperit că vehiculul a fost transportat prin mai multe țări, inclusiv China, Japonia, Coreea de Sud și Rusia, înainte de a ajunge la destinația finală.
Această achiziție evidențiază rețelele clandestine care sprijină regimul nord-coreean, facilitând intrarea unor bunuri de lux în ciuda embargourilor. În ultimul deceniu, peste 800 de autovehicule străine au fost introduse în țară prin intermediul unor companii fantomă și tranzacții opace.
Producătorul german Daimler, deținătorul mărcii Mercedes, a declarat că verifică cu strictețe identitatea cumpărătorilor și că nu a vândut direct mașini către Pyongyang. Cu toate acestea, documente obținute de experți în securitate arată că limuzina a fost expediată din Olanda către China, apoi în Japonia și Coreea de Sud, înainte de a dispărea temporar de pe radar.
O navă de marfă cu pavilion togolez a preluat vehiculul din portul sud-coreean Busan, dar a oprit transponderul pentru aproape trei săptămâni, perioadă în care se presupune că a fost descărcată în Coreea de Nord. Ulterior, avioane de transport nord-coreene au fost observate în Rusia, iar câteva luni mai târziu, Kim Jong Un a apărut în public cu noua sa limuzină.
O lecție de economie: Cum funcționează piețele subterane
Această poveste nu este doar despre o mașină de lux, ci ilustrează modul în care statele izolate găsesc metode ingenioase de a încălca sancțiunile. Rețelele de contrabandă profită de lacunele din sistemul financiar internațional, folosind intermediari și trasee complicate pentru a masca tranzacțiile.
De la transporturi maritime cu documentație falsă până la utilizarea unor companii fantomă, aceste scheme arată că sancțiunile, deși necesare, nu sunt întotdeauna suficiente pentru a opri fluxurile ilegale. Coreea de Nord a demonstrat în repetate rânduri că poate adapta tactici pentru a obține resurse critice sau bunuri de lux, indiferent de presiunile externe.
În acest context, monitorizarea comerțului global și cooperarea între serviciile de informații rămân esențiale pentru limitarea activităților ilegale. Fără o coordonare mai bună între țări, astfel de scheme vor continua să funcționeze în umbră, slăbind eficacitatea măsurilor de sancționare.
