Un specialist în domeniul energiei a evidențiat lipsa de coerență economică a unor propuneri guvernamentale care vizează scăderea prețurilor la energie. Potrivit analizei, unele dintre măsurile anunțate recent par să ignore realitățile pieței și costurile actuale de producție.
România se confruntă cu o dependență semnificativă de importurile de energie electrică, nu din cauză că ar lipsi capacitățile de producție, ci pentru că generarea bazată pe cărbune devine din ce în ce mai costisitoare. Centralele pe cărbune, deși teoretic disponibile, funcționează rareori la capacitate maximă datorită costurilor ridicate. Prin urmare, importul de energie este uneori o alternativă mai economică.
Soluțiile propuse, cum ar fi menținerea în funcțiune a unor capacități pe cărbune sau accelerarea proiectelor de centrale pe gaz, par să contravenită logicii pieței. Investițiile în gaze naturale sunt deosebit de scumpe atât în faza de construcție, cât și ca costuri operaționale ulterioare. Astfel de inițiative nu par să ducă în mod real la scăderea prețurilor, ci dimpotrivă, ar putea genera presiuni suplimentare asupra tarifelor.
În schimb, investițiile în sisteme de stocare a energiei și promovarea comunităților energetice ar putea oferi soluții mult mai viabile pe termen lung. De asemenea, măsuri precum tarifele dinamice sau mecanismele de market maker reprezintă direcții interesante, deși implementarea lor necesită timp și eforturi consistente.
Este puțin probabil ca un pachet de măsuri să poată reduce prețurile cu 25% în doar șase luni, având în vedere complexitatea pieței energetice și factorii care o influențează. Soluțiile adevărate necesită investiții structurate și abordări pe termen lung, nu promisiuni pe termen scurt.
