România se confruntă cu o situație paradoxală: peste 31.000 de locuri de muncă rămân neocupate, în timp ce rata șomajului atinge 5,8%. Problema nu este doar una cantitativă, ci structurală, reflectând un profund dezechilibru între cerere și ofertă de muncă.
Un exemplu ilustrativ vine din zona Buzăului, unde un fermier a avut nevoie de 20 de persoane pentru recoltă. Din cei zece care au acceptat salariul oferit, jumătate au renunțat după prima zi. Acest caz punctual este doar o reflectare a unei realități naționale.
Analiza sectorială arată că sectorul bugetar deține 21,5% din totalul posturilor vacante, cu cele mai multe locuri libere în administrația publică, sănătate și învățământ. Creșteri semnificative se regăsesc și în domeniile care necesită calificare înaltă: activități profesionale, științifice, tehnice, construcții și servicii administrative.
O parte din soluție o reprezintă navetiștii. Aproximativ două milioane de români acceptă să lucreze în alt județ sau altă localitate decât cea în care locuiesc. Județele Ilfov, Dâmbovița, Giurgiu și Ialomița se remarcă prin ponderea crescută a acestora.
Deficitul de forță de muncă nu mai este doar o problemă de numere, ci una de calificare. Firmele raportează dificultăți majore în găsirea personalului potrivit pentru posturile disponibile. Aproximativ 40% dintre companii identifică lipsa personalului calificat ca o problemă majoră, iar la marile firme acest procentaj crește la 54%.
La nivel european, România se situează printre statele cu cel mai acut deficit de forță de muncă, cu un indicator cu peste un punct și jumătate peste media europeană.
Cauzele acestei situații sunt multiple și adânc înrădăcinate. Pe de o parte, structura demografică prezintă rate scăzute de participare la forța de muncă, especialmente în rândul tinerilor, femeilor și minorităților. Rata tinerilor care nu lucrează, nu studiază și nu se pregătesc profesional este printre cele mai mari din Uniunea Europeană.
Pe de altă parte, sistemul educațional devine o sursă structurală a dezechilibrelor. Abandonul școlar și promovabilitatea scăzută la bacalaureat afectează grav nucleul viitorului personal calificat. Aproape o treime dintre tinerii de vârstă liceală nu sunt înscriși în învățământul secundar superior.
Problemele se extind și la competențele funcționale de bază, România clasându-se printre ultimele state europene la testele de evaluare a competențelor elevilor.
Analiza pe grupe ocupaționale relevă că deficitul este maxim atât în zona locurilor care cer competențe elementare, cât și în domeniile de vârf precum IT, inginerie și sănătate.
Fenomenul migrației contribuie și el la acest dezechilibru. Deși în ultimii ani migrația netă a devenit pozitivă, majoritatea noilor veniți provin din țări non-UE și ocupă preponderent posturi necalificate, în timp ce românii calificați continuă să plece spre vest.
România se află astfel prinsă într-o spirală a nepotrivirii: prea mulți tineri dezconectați de sistemul educațional și profesional, prea puțini specialiști calificați și prea puțin sprijin pentru categoriile vulnerabile. Deficitul de forță de muncă devine din ce în ce mai mult o trăsătură structurală, nu doar una conjuncturală a pieței muncii românești.
